Marturia si Convertirea mea - Clau (Romana)

Mă numesc Claudia Fotea. Am 30 de ani şi locuiesc în Deva cu familia mea, soţul şi fiica noastră, Adela.

Sunt membră a Bisericii Lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urma de 10 ani. A trecut destul de mult timp de când m-am botezat dar în acelaşi timp mi se pare că viaţa mea a început atunci , uneori mă simt că am fost o membră toată viaţa.

Misionarii au venit pentru prima data în Deva în Decembrie 1998. Imediat au început Cursurile de Limba Engleză. În luna Februarie 1999 prietena mea cea mai bună, Mirabela a aflat de ele şi am început şi noi două să participăm. Erau destul de mulţi oameni. Dar noi nu ştiam că tinerii americani erau misionari pentru o biserică. Nu ştiam nimic despre ei. La sfârşitul unui curs băieţii au hotărât să facă o prezentare a Carţii lui Mormon (care fusese recent tradusă în întregime ) şi a motivului pentru care ei au venit aici. Nu îmi amintesc deloc ce au spus. Dar …un singur lucru mi s-a întipărit în minte şi în suflet. În momentul în care am văzut Cartea lui Mormon sufletul meu s-a umplut de nişte sentimente cum nu am mai avut niciodată. Trebuie să fac o paranteză şi să specific faptul că eu mereu am fost mai religioasă. Eram ortodoxă, a fost chiar o periodă când fregventam biserica şi destul de devreme am început să studiez Biblia. Am luat contact de câteva ori şi cu alte biserici. Dar curând am simţit că ceva lipsea şi am încetat să fregventez orice biserică. Dar am continuat să citesc din Biblie. (Când eram foarte mica, 4 ani, bunica mea a murit. Deoarece eram forte apropiate și eram singura cu ea acasa cand a decedat, am suferit un șoc. Acesta m-a urmărit un timp. Apoi am început să fiu chinuită de multe întrebari. Unde mergem cand murim? De ce trăim aici pe pământ? Totul mă chinuia. Plangeam ore în șir și îl imploram pe Dumnezeu să mă ajute să înțeleg.)

Ei bine, în momentul în care Am văzut Cartea lui Mormon am simţit că mă întorc acasă. Am simţit căldură şi am simţit bucurie. Şi vedeam un nou drum deschis în faţa mea, drumul pe care îl rugasem pe Dumnezeu de mult să mi-l arate. În acel moment nu am înţeles prea mult din ceea ce simţeam dar am ştiut imediat că trebuia să citesc aceea Carte. Bineînţeles că mi-a fost teamă şi ruişine să le-o cer misionarilor. Dar am vrut să merg la Adunarea lor Duminică. Eu şi Mirabela ne facusem planuri pentru a merge. Adunarea de Împărtăşanie se ţinea la Casa de cultură , unde era şi cursul dar într-o altă sala mai mică. Din păcate Mirabela nu a putut veni şi din teamă nu m-am dus nici eu singură.

După o perioadă am descoperit că doi dintre tinerii misionari locuiau cu noi în bloc. Şi curând eu am găsit în poştă un fluturaş pagina de Introducere din Cartea lui Mormon. La sfârşit ei specificau că această carte se distribuie gratuit şi că pentru a obţine o copie puteam suna la numarul lor de telefon. Din nou mi-a fost ruşine să sun. Dar era o Duminica din luna Mai 1999 cînd i-am întâlnit pe doi dintre misionari aproape de blocul unde locuiam şi am avut curajul să îi oprim şi să le spunem că noi, eu şi Mirabela doream o copie a Cărţii lui Mormon. Băieţii s-au arătat foarte bucuroşi şi chiar s-au dus în apartamentul lor pentru a adduce câte o copie pentru fiecare dintre noi. Apoi am mers in Parc împreună şi am avut o discuţie despre această Carte şi despre Biserica din care ei făceau parte. A fost o discuţie minunată. Automat mi-am dat seama că ei gândeau, de fapt că Biserica lor gândea la fel ca mine. Eram fericită cu adevarat pentru prima dată. Simţeam cum toată această experienţă îmi lumina sufletul. Eram hotărâtă să merg la Biserică în următoarea Duminică.

Şi de data asta chiar am facut asta. M-am îmbrăcat în singura fusta pe care o aveam, m-am întâlnit cu Mirabela şi împreună am pornit spre Adunarea de Împărtăşanie pentru prima dată. Eram emotionate şi ne gândeam că vom intra într-o sală plină cu oameni mulţi şi necunoscuţi. Ne era teamă. Când am ajuns acolo spre surprinderea noastră, sala era aproape goala, erau doar 4 misionari. Într-un fel cred că eram uşurate. Mai târziu am aflat că de fapt nu aveau membrii în Deva, că oraşul deabia fusese deschis pentru munca misionară şi că nu aveau o ramură aici, inca. Dar noi din aceea Duminica , 23 Mai 1999, nu am mai încetat să mergem la Biserică. Am continuat discuţiile cu elderii şi am început sa citim Cartea lui Mormon. Eu îmi amintesc că am citit-o intr-un timp scurt şi în acest timp mintea şi sufletul meu se umpleau de bucurie.Am aflat treptat răspunsurile la întrebarile ce mă chinuiseră de ani de zile. Am ştiut imediat că trebuia să mă botez. Eram aşa de fericită şi doream să vorbesc cu oamenii despre bucuria mea. Mirabelei i-a fost teama la inceput. Urma să fim primele botezate în Deva. Era ciudat într-adevar. ( De fapt la Boşorod , nu ştiu exact câţi kilometrii de la Deva, exista un cuplu mai în vârstă, familia Munteanu, care fuseseră botezaţi la Bucureşţi şi acum trăiau aici dar nu puteau venii la Biserică, am aflat de ei mai târziu )

Oricum eu nu mă gândeam aproape deloc la această situaţie de a fi primele şi singurele membre aici. Eram fericită şi ştiam că trebuie să mă botez. Aveam 18 ani si jumatate. Locuiam cu părinţii mei. Aceştia au aflat despre interesul meu în Biserică şi nu au fost mulţumiţi. I-au cunoscut pe misionari dar nu au fost de accord să mă botez. Mama mi-a spus categoric că dacă mă voi boteza nu mai am ce căuta acasă. Mi-a fost foarte teamă aşa că am hotărât să aştept. Între timp am mai citit Cartea lui Mormon de două ori, plus alte cărţi din literature Bisericii.

Într-un final în Septembrie am stabilit să ne botezăm în 25 Septembrie fără acordul părinţilor. Aceea zii a venit repede, nu fără piedici, dar nimic nu ne-a stricat până la urmă bucuria de a lua asupra nostră Numele Lui Isus Hristos şi să intrăm în legământ cu El. A fost minunat. Părinţii nu au fost alături de noi dar am avut câtiva prieteni care au participat. Eram euforică, parcă pluteam de fericire. Totul acum e ca un vis în mintea mea. A fost minunat. Găsisem ceea ce am căutat de mult timp. Am găsit pacea, liniştea şi fericirea mult dorite. Am progresat foarte repede cu ajutorul misionarilor. Am asimilat foarte bine şi foarte repede doctrina şi învăţăturile Bisericii parcă eram membră de o viaţă. Şi deasemenea primii ani mi i-am petrecut aproape exclusiv muncii misionare pentru a împărtăşii într-adevăr din bucuria mea şi cu alţi oameni. A fost un timp minunat şi care mi-a schimbat total viaţa.

După un an mama a aflat despre botezul meu şi a pus în aplicare ameninţarea. M-a dat afară din casă. Am locuit cu o prietenă un timp. Până la urmă m-au primit din nou acasă. Persecuţiile lor mă făceau să sufăr uneori dar datorită slujirii minunate uitam.

Ştiu din toată inima mea că aceasta este munca Lui Dumnezeu pe pământ. Biserica Lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este singura Biserică Adevărată pe acest pământ şi Isus Hristos este capul şi conducătorul ei. Cartea lui Mormon este o comoară, este Cuvântul lui Dumnezeu care a ieşit la suprafaţă în aceste zile pentru a face cunoscută oamenilor Plenitudinea Evangheliei Lui Hristos. Ea distruge toate doctrinele false şi scoate la lumină Adevărul pur a Lui Dumnezeu. Şi sunt recunoscătoare să ştiu că această Biserică are un Profet în viată , Thomas S. Monson. El primeşte revelaţii în aceste zile minunate nu doar pentru această Biserică ci pentru toată lumea.

Sunt recunoscătoare pentru binecuvântările din viaţa mea. Pentru soţul meu, pentru fiica nostră, Adela şi pentru copilul care o să vină acum în viaţa noastră. Ei sunt cele mai mari comori pe care Dumnezeu mi le-a dat în această viaţă.

Isus Hristos trăieşte, El este Salvatorul şi Mântuitorul meu şi al tuturor. Sunt foarte fericită să mărturisesc aceste lucruri în Numele Lui Isus Hristos , Amin.